Campionatul Mondial de cub Rubik 2009 - Nota 10

16th October 2009 | 13 Comentarii

Campionatul mondial de cub Rubik 2009 a fost una dintre cele mai frumoase experiente pentru mine. A fost chiar mai mult decat ma asteptam si poate am obtinut mai multe lucruri decat mi-am propus. Cea mai mare competitie de cub Rubik de pana acum a inceput de vineri dupa amiaza in jur de ora 16 si a avut in jur de 350 participanti.

Vineri

Vineri a fost prima zi – au avut loc calificarile pentru anumite probe, aici intrau concurentii cu timpi foarte slabi sau care nu au participat niciodata. Ciudat, dar eu nu am fost introdus aici desi a fost prima competitie pentru mine. Tot aici la intrare ti se dadea legitimatia cu care puteai sa ai acces in sala si ti se inmana o hartie cu probele la care erai inscris. Din pacate pentru mine au mai ajuns locuri doar pentru proba de cub Rubik. La 3x3x3 cu o mana, 4x4x4, 5x5x5 sau megaminx, la care eram in asteptare nu am mai “incaput”, dar mai e timp si pentru astea la alte competitii. Sala era foarte mare, chiar mai mare decat era necesar.

O multime de masute in centru la care se asezau concurentii cu diversele lor puzzleuri si cu ce vroiau, in capatul salii era main stageul, scena principala, iar in lateral pe stanga o scena mai mica pentru probele adiacente. Cand am ajuns eu, toate mesele erau pline. In general lumea se aseza pe tari. Cele mai mari grupuri au fost din: Japonia, Tailanda, Ungaria, Polonia, Germania, Italia si Spania (cei mai galagiosi). Majoritatea dintre ei aveau si tricouri personalizate intr-o anumita culoare si cu numele lor pe spate.

Tot vineri m-am intalnit cu Ben si cu Arnaud, cei doi colegi de echipa pentru construirea mozaicului care a avut loc sambata. Mi-a fost mai usor sa ma integrez prin multime cu ajutorul lor care aveau destul de multi prieteni pe acolo. Timpul trecea imediat plimbandu-te printre toate mesele alea pline cu puzzleuri si cu speedcuberi de sub 14-15s. Primul care m-a impresionat a fost Piti Pichedpan din Tailanda. Avea o viteza incredibila la mana dreapta, din pacate la stanga are niste probleme si nu o poate folosi in nici un fel. Probabil ar fi fost un cuber mult mai rapid. Foarte prietenosi m-au invitat la masa lor, chiar daca nu stiau ei prea multa engleza si am inceput sa facem race-uri cu cei mai cu timpi ca ai mei. Am avut ocazia sa le testez si cuburile, care erau de vreo 2 ori mai uzate decat ale mele...ceea ce ma face sa cred ca trebuie sa ma antrenez si mai mult :D.

Tot vineri m-am intalnit si cu Oliver Nagy, un fel de team leader al maghiarilor care a fost foarte foarte de treaba pe tot parcursul competitiei. Avea un stand sus la intrare unde vindea stickere si cateva puzzleuri mai vechi. Din prima zi mi-am luat de la el un cub Politehnika din primele editii. N-am vrut sa il ratez. Alaturi de el au mai fost V-Cubes, Kubikon din Germania si inca un mos colectionar care vindea tot felul de puzzleuri.

Cam asta a fost o prima impresie pe ziua de vineri. La plecare am luat autocarul care pleca din 30 in 30min catre Youth Hostel, tabara principala a turneului. Eu am fost cazat intr-un hotel la vreo 10min de acesta. Asa ca pe la ora 22 am mers la intalnirea cuberilor din holul hotelului. Surprinzator nu era foarte multa lume. Probabil toti erau pe la mancat, la dus sau deja se odihneau pentru a doua zi. Totusi in vreo juma’ de ora s-a mai populat holul si deja devenise galagios. Am avut ocazia sa stau la masa cu Ton Dennenbroek, unul din capii WCA de la care am mai si cumparat anumite puzzleuri in trecut. Au fost discutii destul de interesante despre cuburi, metode de rezolvare, noi probe, viitorul cubingului, etc. Cam asta a fost dupa-masa de vineri.

Sambata

Sambata era cea mai importanta zi pentru mine. Prima runda pentru cubul Rubik 3x3x3 incepea la 13, iar eu eram in prima grupa. Am ajuns la 11:30 la arena. Ca si vineri m-am plimbat prin sala, am mai intrat in vorba cu lumea si toti erau foarte prietenosi. Dupa care m-am pus pe niste rezolvari pentru incalzire. Scoteam timpi decenti pentru mine 21-22s si chiar sub 20s.

A venit si ora 13, ne-am dus in spatele scene, puneam fiecare cubul lui pe masa in dreptul foii cu numele lui dupa care te duceai pe scaunele de asteptare si erai chemat de arbitru care venea cu puzzleul amestecat in recipientul de protectie si te asezai la oricare din mesele de concurs impreuna cu el.

  

Eu mi-am ales tot timpul una care era cu scaun. Fiind inalt mi-ar fi fost mai greu stau in picioare si sa ridic cubul. Ti se punea “borcanul” cu cubul in fata, dupa care se ridica si aveai 15s sa il examinezi. Primul lucru incomod fata de acasa a fost faptul ca el era asezat random...nu mai era cu galbenul in sus sau cum vroiai tu. Deci trebuia sa pierzi vreo secunda sa ii gasesti pozitionarea. Examinarea mi s-a parut mult mai grea ca acasa.

La prima rezolvare am avut un mic “pop” din a doua mutare. Chestie care mi se intampla f f rar, dar asa a fost sa fie. Am introdus piesa iesita la loc repede si am continuat rezolvarea. Asa ca am scos doar un 26.58s.

A doua rezolvare poate o regret cel mai mult. Un 24.34s care putea ar fi trebuit sa fie lejer un sub 20s...dar am pierdut foarte mult la OLL si PLL. Care au fost foarte simple din cate tin minte.

44.36s a treia rezolvare. Multi ar crede ca a fost un pop. Nu. Am confundat OLL-ul...tot de emotii probabil si practic mi-am amestecat cubul printr-o mutare aiurea si a trebuit sa o iau de la inceput:D. Deja imi faceam griji. Inca nu batusem recordul vechi si timpii erau departe de aia obisnuiti.

La rezolvarea a 4a m-am dus deci foarte relaxat si am zis ca timpii pe care ii doream la inceput nu mai pot fi atinsi, deci nu mai am ce pierde. Asa ca mi-am propus sa incep calm si sa ma misc incet, fara graba. Asta am si facut si rezultatul a fost unul normal pentru mine 21.72s care m-a linistit.

La ultima rezolvare eram deja cam indiferent. Asa ca am scos un 25.84...tot destull de slab, dar irelevant. Stiam ca imi va iesi o medie de vreo 25-26s.

Asa ca rezultatul a fost 25.59s medie. Record national momentan si ca medie si ca rezolvare unica, 21.72s. Recorduri de care sunt mandru. Ma bucur ca ma aflu in situatia asta si pe deoparte consider ca meritam sa fiu macar o data aici, macar pentru cate am facut la noi pentru speedcubing. Stiu ca pare laudaros, dar stiu ca macar unii considera la fel acum. Oricum, recordurile sunt suficient de mari ca sa aiba si altii placerea sa le bata si sa fie primii la un moment dat. Sunt constient ca in curand: o saptamana, o luna, un an el va fi batut, probabil de altcineva, si multi cuberi romani vor aparea, cu mai mult timp si poate si mai multa pasiune.

Dupa probe mi-am reluat plimbarile prin sala si pe la ora 14:15 au venit la mine Ben si Arnaud sa ma ia la mosaic building. Uitasem complet de proba asta :).

Asa ca am mers la cele 250 de cuburi care ne asteptau si am inceput sa lucram la Joker. Arnaud van Galen avea intre timp si proba lui de cub, deci la un moment dat am ramas doar 2 sa lucram la mozaic, dar am primit timp bonus la sfarsit. Mozaicul, parerea mea a fost printre cele mai bune si dificile din toate competitia. La final toata lumea venea sa isi faca poze cu el, dar arbitrii nu au fost de aceeasi parere. Nu asta conteaza.

   

Ma bucur ca am fost unul din constructorii lui, ba chiar mi-am terminat primul partea mea şi i-am ajutat pe băieţi. Trebuie sa ii multumesc lui Ben pentru pozele pe care le-a facut si tiparit. Timpul facand mozaicul trece imediat. Restul zilei de sambata s-a desfasurat in mod normal. Personal am petrecut destul de mult timp cu Oliver Nagy, care a fost super de treaba si i-am mai tinut de urat la vanzarea de stickere. Intoarcerea la hotel pentru mine a fost cu autocarul seara pe la ora 18. Sambata probele au fost pana la ora 20 din cate tin minte.

    

Asa ca am fost sa mananc dupa care inapoi la youth hostel, tabara centrala a tuturor. De data asta la ora 21 locul era mult mai populat decat cu o zi inainte si destul de repede m-am atasat grupului american in holul hotelului, iar la cantina totul era full si cuburi peste tot. In seara asta am avut ocazia sa discut cu Ron van Bruchem – cel care detine speedcubing.com si e practic capul al WCA. Am intrat in vorba cu el cand l-am prins intr-o mica pauza. A fost extraordinar de placut sa fiu luat deoparte de el si sa ma tina de vorba, sa imi puna diverse intrebari si sa fie atat de prietenos, cand eu doar vroiam sa il salut si atat. Parca el era mai interesat sa vorbeasca cu mine :). Am discutat cu el tot felul cat si despre speedcubingul din Romania si din cate mi-am dat seama i-am facut o impresie destul de buna. A fost foarte incantat cand am adus vorba de organizarea unei competitii la noi si m-a incurajat. O alta chestie interesanta a fost ca in aceeasi seara am aflat ca toti concurentii primesc cadoul de participare care trebuia ridicat de la intrare (o geanta, tricou, un rubik 360, pix si insigna), lucruri de care e habar n-aveam, asa ca mi-a zis sa verific a doua zi, daca nu sa ma duc la el. A fost una din cele mai importante intalniri pe care le-am avut.

Duminica

Dupa anumite probleme cu trenurile germane care nu mai mergeau se pare cum trebuie am ajuns la 11:30 la arena. La intrare mi s-a zis ca s-au terminat cadourile pentru participanti, asa ca mi-am vazut mai departe de activitatile mele prin sala si urmarirea finalelor care se anuntau foarte interesante. Surprinzator la un moment dat pe la pranz am fost strigat de announcer sa vin la arbitrii...habar n-aveam despre ce era vorba. Ron ma chemase personal sa imi dea pachetul de participant , eu ne mai mentionand nimic despre asta. Am fost placut surprins! Pentru restul finalelor showul a fost pe masura, toata lumea adunandu-se in fata scenei si privind pe concurenti. Ar mai trebui sa mentionez ca tot acum am avut ocazia sa ma intalnesc cu Dl. Janos Kovacs, CEO la Rubik Studio din Ungaria cu care am avut niste discutii destul de interesante si pe care l-am ajutat la organizarea cu premiilor in spatele scenelor. Cred ca si lui i-am facut o impresie destul de placuta si lui si pot conta pe sprijinul lui pe viitor.

  

Legat de cubing as mentiona recordul uluitor al lui Yumu Tabuchi cu o mana: 16.90s medie. Cel mai asteptat moment a fost finala de 3x3, unde cele 16 mese de concurs au fost date la o parte si au fost lasate doar 2, iar concurentii faceau rezolvarea o data ce cel dinaintea lui termina. Finala a fost in 4 grupe de 4 din cate tin minte, cei mai buni la sfarsit. Prea multe nu sunt de zis.

   

Castigatorul a fost Breandan Vallance, care a surprins pe toata lumea. Media a fost de 10.74s. As vrea sa il mentionez pe Tomasz Zolnowski, care detine in momentul de fata cea mai buna medie (10.07s si care e un tip super modest fata de alti cuberi). A iesit pe 3. Eu pe el pariam alaturi de Yumu Tabuchi care a avut un ghinion imens in semifinale.

A urmat festivitatea de premiere care a fost foarte bine organizata si unde am luat si eu parte. Cel mai bun competitor din fiecare tara a primit cate un trofeu. Premierea noastra din cate tin minte a fost chiar inainte de premiul cel mare pentru cubul de 3x3, deci a fost destul de placut.

 

A urmat drumul spre casa cu autocarul. Din fericire l-am prins chiar pe primul. Am mancat la o terasa care probabil era singura deschisa duminica si unde am dat peste niste angajati romani. Le multumesc pentru paharele de apa minerala gratis si portia de cartofi prajiti gratis pentru care nu au vrut nici macar sa primeasca bacsis :D. Daca va duceti prin Düsseldorf sa va dau adresa lor. A fost o masa foarte buna dupa o zi de stat in picioare si urmarit toate probele. Seara a fost destul de relaxant din nou la intalnirea din hotel. Oliver m-a prezentat la foarte multa lume importanta si am avut ocazia sa stau la masa cu Jean Louis Mathieu, al doilea colectionar de puzzleuri din lume. Mi-a prezentat pe ipod colectia lui impresionanta de puzzleuri. No comment! In noaptea aia am stat pana la 2 intr-un grup de olandezi, japonezi, americani, francezi si faceam tot felul de intreceri si de rezolvari ale cubului in 7. Am primit cadou de la Syuhei Omura un tub de spray silicon japonez :D.

    

As mai vrea sa mentionez ca grupul maghiar a fost foarte amuzant si imi pare rau ca nu am mai putut ajunge la Hungarian Open in acest weekend, desi Oliver imi gasise cazare si ma ajutase destul de mult.

A fost una dintre cele mai placute experiente de la care toata lumea a plecat fericita si un pic trista ca s-a terminat prea repede. Probabil ca fiind si primul meu concurs oficial la care visam de multa vreme a fost si mai impresionant. Asta a fost World Rubik’s Cube Championships 2009 – Düsseldorf – competitie care pentru mine cu greu va fi depasita de alta.