După 2 ani de la prima mea competiţie, Campionatul Mondial din 2009, unde nu cunoşteam pe nimeni şi m-am dus ca un necunoscut cu gândul de a vedea despre ce este vorba şi de a avea un record oficial WCA pentru România, am ajuns să particip la cea mai importantă competiţie de speedcubing de până acum, dar şi să contribui în mare măsură la desfăşurarea ei – Campionatul Mondial de cub Rubik 2011 – Thailanda.
Am ajuns de luni în Bangkok, iar în primele zile ne-am acomodat cu oraşul şi cu viaţa ciudată de acolo. În fiecare zi mai veneau cuberi de prin toate colţurile lumii (36) și atmosfera devenea tot mai familiară. Miercuri a avut loc prima excursie organizată special pentru evenimentul nostru şi am mers cu un grup cam de 30 de cuberi să vizităm diferite monumente. A fost o ocazie bună de a cunoaşte persoane noi.
Competiţia a durat 3 zile în hotelul Baiyoke Sky: vineri, sâmbătă şi duminică, dar pentru mine a început de joi, participând la ultimele pregătiri de dinaintea ei: împărţirea pe grupe a participanţilor, tipărirea scorecard-urilor şi a scramble-urilor şi am văzut şi ultimul training pentru staff-ul hotelului; staff compus din aproximativ 30 de persoane care au avut rol de arbitrii pe parcursul concursului. Ron (van Bruchem), preşedintele World Cube Association şi cel care a gestionat toată competiţia, aşa cum o face de fiecare dată de altfel a fost foarte mulţumit de pregătirile făcute de echipa locală a Thailandei.
Decoraţiunile de pe holul hotelului, banner-ul imens de pe stradă şi toate micile detalii au făcut ca totul să arate foarte profesionist organizat. MC-ul competiţiei a fost Arnauld van Gallen care a fost de excepţie! Este un cuber veteran pentru cine nu a auzit încă de el. Probabil acesta este şi motivul pentru care s-a descurcat atât de bine şi a reuşit să întreţină atmosfera…este din zona cubingului si nu vreun superstar de radio adus doar să vorbească despre un subiect pe care nu-l cunoaşte.
Pentru concurs, scramblingul a fost aplicat doar de delegaţii WCA pentru a fi siguri de corectitudine. Ron a făcut o listă mare cu cine este responsabil pentru fiecare probă şi ce trebuie să facă. Nu am fost deloc supărat când am văzut lista mare cu îndatoriri pe care mi-a acordat-o. Ştiam că îmi place să fac ce m-a rugat. Printre altele a trebuit să aplic scramblingul pentru prima probă din deschidere, vineri dimineaţa multiblindfold, dar şi onoarea de a amesteca finala impreună cu Clement Gallet, din Franţa. Joi seara a avut loc o întâlnire a tuturor delegaţilor WCA care a durat vreo 2 ore de care fusesem anunţaţi cu câteva săptămâni înainte. A fost foarte tare să îi vezi pe toţi la un loc, să discutăm diverse probleme din fiecare ţară şi să ne spunem părerile despre ce ar mai trebui făcut pe viitor.
Vineri, ziua a început cu multi-blindfold, probă în care memorezi un anumit număr de cuburi şi trebuie să le rezolvi în cel mult o oră. Prima probă, primul record mondial: Marcell Endrey din Ungaria a rezolvat 19/19 cuburi în 54 de minute. A fost ceva fantastic, mai ales să vezi că memorarea a durat cam 40min şi ne tot intrebam de ce nu mai începe rezolvarea, în timp ce alţii rezolvau de mult timp cuburile. În concluzie, el a rezolvat propriu-zis cele 19 cuburi cam în 14 minute. Al doilea după el a fost Zane Carney, un puşti din Australia care era foarte simpatic şi cu care m-am înţeles foarte bine. A încercat 21 de cuburi, dar a reuşit să rezolve doar 19/21. Aşa că a fost pe locul 2.
Restul zilei de vineri a fost cu evenimente “secundare” gen megaminx, magic şi mastermagic, etc. La pyraminx, magicuri şi cubul 2x2x2 nu am scos vreun rezultat spectaculos, decât că mi-am îmbunătăţit anumite recorduri personale.
Sâmbătă a avut loc deschiderea oficială cu un discurs din partea directorului hotelului Baiyoke. La proba de 5x5x5 am mai îmbunătăţit un pic recordul naţional, dar cu care nu mă pot lăuda pentru că nu este un timp spectaculos şi care va fi uşor de bătut – 2:37.58s. Măcar imi menţin statistica de a face măcar un record naţional la fiecare concurs la care particip. La proba cea mai importantă, cubul Rubik, am făcut cea mai bună medie a mea într-o competiţie 16.08s; medie care putea fi mult mai bună, poate chiar record național dupa primele 3 încercări de 14.xx, 16.xx şi 14.xx, dar presiunea işi spune uneori cuvântul. Ultimele două rezolvări au fost slabe. Aş fi putut ajunge uşor in primii 128 pentru a trece în etapa următoare fiind pe 142. Faptul că media a fost de 15.19s pentru a trece de prima rundă spune multe despre cât a evoluat speedcubingul în ultimii ani. La fel şi multele recorduri obţinute. De menţionat ar fi primul sub 1min la cubul de 5x5x5 al lui Feliks Zemdegs (59.27s), iar ce a urmat în finala de duminică este legendă. Poate cea mai frumoasă finală care a avut loc după cum au spus mulţi. Feliks a început din prima cu o rezolvare de 59.59s, urmată de un nou WR 58.41s. La 1 minut după asta, Yu Nakajima scoate şi el un 58.53s şi toată lumea era în picioare. Ultima rezolvare a lui Dan Cohen este de 57.44s…WR. În acest timp eu amestecam chiar cubul lui Feliks şi m-am oprit să văd ce se întâmplă.
-
-
Când m-am întors, evident, am pierdut şirul de la scramble aşa că a trebuit să rezolv cubul din nou (vreo 3min) şi să îl reiau de la început pentru a fi sigur că e amestecat corect. Aşa se face că deşi Feliks şi-a terminat primele 4 rezolvări primul, a ajuns să fie ultimul care rezolvă a 5a încercare şi toată lumea era cu ochii pe el. Nimeni nu se aştepta la 56.22s, timp care a făcut ca şi media să fie sub 1min: 59.94s pentru cubul de 5x5x5. Istorie!
-
Am fost mândru să fiu prezentat pe scenă înainte de finală ca fiind din partea României, unul din cei doi delegaţi WCA care vor amesteca cuburile pentru concurenţi.
-
-
Stresul finaliștilor era vizibil și acest lucru s-a văzut și în rezultatele lor. Singurul care a fost relaxat a fost Michal Pleskowicz, cel care a câștigat si finala, cu o medie de 8.65s. Eu am fost cel care a amestecat pentru el…se pare că i-am adus noroc, deși personal mi-aș fi dorit să câștige Feliks. Pentru el, a fost cea mai slabă medie pe care a scos-o în concurs în ultimii doi ani. Dupa ce a trecut de toate etapele pe primul loc detașat, cu medii de 8s și rezolvări și de 7s, aici nu s-a putut controla și a luat doar locul 3. Nu e suficient să fii cel mai rapid ca să câștigi o finală. Oricum, Feliks e un tip deosebit și foarte modest. Nu mă așteptam să fie așa cum l-am cunoscut.
La premiere am obținut o medalie pentru “Fastest Solve Romania” la fel ca în fiecare an. Se poate ca pe viitor concurența să crească. În încheiere a avut loc un discurs de mulțumire al lui Ron, după care ne-am dus cu toții să petrecem.
