Campionatul mondial de cub Rubik 2009 a fost una dintre cele mai frumoase experienţe pentru mine. A fost chiar mai mult decât mă aşteptam şi poate am obţinut mai multe lucruri decât mi-am propus. Cea mai mare competiţie de cub Rubik de până acum a început de vineri după amiază în jurul orelor 16 şi a avut 304 participanţi.
La intrarea în sala Campionatului Mondial de cub Rubik 2009
Vineri
Vineri a fost prima zi – au avut loc calificările pentru anumite probe. Aici intrau concurenţii cu timpi foarte slabi sau care nu au participat niciodată. Ciudat, dar eu nu am fost introdus aici deşi a fost prima competiţie pentru mine. La intrare ţi se dădea legitimaţia cu care puteai să ai acces în sală şi ţi se înmâna o hârtie cu probele la care erai înscris. Din păcate pentru mine au mai fost locuri doar pentru proba de cub Rubik. La 3x3x3 cu o mână, 4x4x4, 5x5x5 sau megaminx, la care eram pe lista de aşteptare nu am mai prins locuri. Mai e timp şi pentru așa ceva la alte competiţii.
Privire de ansamblu a sălii unde s-a desfășurat competiția
Sala era foarte mare, chiar mai mare decât era necesar. O mulţime de măsuţe în centru la care se aşezau concurenţii cu diversele lor puzzleuri. În capătul sălii era “main stage”-ul, scena principală, iar în lateral pe stânga o scenă mai mică pentru probele adiacente. Când am ajuns eu toate mesele erau pline. În general lumea se aşeză pe ţări. Cele mai mari grupuri au fost din Japonia, Tailanda, Ungaria, Polonia, Germania, Italia şi Spania (cei mai galagioşi). Majoritatea dintre ei aveau şi tricouri personalizate într-o anumită culoare şi cu numele lor pe spate.
O masă cu puzzle-uri aleasă la întâmplare
Tot vineri m-am întâlnit cu Ben şi Arnaud, cei doi colegi de echipă pentru construirea mozaicului. Acesta a avut loc sâmbătă. Mi-a fost mai uşor să mă integrez prin mulţime cu ajutorul lor. Aveau mai multă experiență si destul de mulţi prieteni. Timpul trecea imediat plimbându-te printre toate mesele pline cu puzzleuri şi cu speedcuberi de sub 14-15s. Primul care m-a impresionat a fost Piti Pichedpan din Tailanda. Avea o viteză incredibilă cu mâna dreaptă. Din păcate la stânga are nişte probleme şi nu o poate folosi în niciun fel. Probabil ar fi fost un cuber mult mai rapid. Foarte prietenoşi m-au invitat la masa lor chiar dacă nu ştiau ei prea multă engleză. Am început să facem întreceri. Am avut ocazia să testez şi cuburile pe care ei le folosesc. Erau de vreo 2 ori mai uzate decât ale mele…ceea ce mă face să cred că trebuie să mă antrenez şi mai mult.
-
Întâlnirea cu Ben Winkeler
-
Un copil japonez (probabil foarte rapid)
Tot vineri m-am întâlnit şi cu Olivér Nagy, un fel de team leader al maghiarilor care a fost foarte, foarte de treabă pe tot parcursul competiţiei. Avea un stand pe holul de la intrare unde vindea stickere şi câteva puzzleuri mai vechi. Din prima zi mi-am luat de la el un cub Politehnika dintre primele ediţii. N-am vrut să îl pierd. Alături de el au mai fost V-Cubes, Kubikon din Germania şi încă un bătrân colecţionar care vindea diverse puzzle-uri mai ciudate.
-
Colecționar olandez
-
Standul lui Olivér
Cam asta a fost o primă impresie pe ziua de vineri. La plecare am luat autocarul care pleca din 30 în 30 min către Youth Hostel, tabăra principală a turneului. Eu am fost cazat într-un hotel la 10min de acesta. Asa că pe la ora 22 am mers la întalnirea cuberilor din holul hotelului. Surprinzător nu era foarte multă lume. Probabil toţi erau la masa de seară, la duş sau deja se odihneau pentru a doua zi. Totuşi în jumătate de oră s-a mai populat holul şi devenise chiar gălăgios. Am avut ocazia să stau la masă cu Ton Dennenbroek, unul dintre capii WCA. De la acesta am şi cumpărat anumite puzzleuri în trecut. Au fost discuţii destul de interesante despre cuburi, metode de rezolvare, noi probe, viitorul cubingului, etc.