Campionatul Mondial de Cub Rubik 2009

Düsseldorf, GERMANIA (9-11 Octombrie)

Sâmbătă

Sâmbătă era cea mai importantă zi pentru mine. Prima rundă pentru cubul Rubik 3x3x3 începea la 13, iar eu eram în prima grupă. Am ajuns la 11:30 la arenă. Ca şi vineri m-am plimbat prin sală, am mai intrat în vorbă cu lumea, iar toţi erau foarte prietenoşi. După care m-am pus să fac câteva rezolvări pentru încălzire. Scoteam timpi decenţi pentru mine 21-22s şi chiar sub 20s.

La încălzire

La încălzire

A venit şi ora 13, ne-am dus în spatele scenei, puneam fiecare cubul lui pe masă, în dreptul foii cu numele lui, după care te duceai pe scaunele de aşteptare şi erai chemat de arbitru care venea cu puzzleul amestecat în recipientul de protecţie.  Te aşezai la oricare dintre mesele de concurs împreună cu el.

  • Scena unde se concura

    Scena unde se concura

  • Un "cover" pentru cubul Rubik

    Un “cover” pentru cubul Rubik

    Prima rezolvare

    Prima rezolvare

Eu mi-am ales tot timpul un pupitru cu scaun. Fiind înalt mi-ar fi fost mai greu să stau în picioare şi să ridic cubul. Ţi se punea “cartonul” în faţă, iar cubul ascuns sub el, după care se ridica şi aveai 15s să îl examinezi. Primul lucru incomod faţă de antrenamentele de acasă a fost faptul că el era aşezat random…nu mai era cu galbenul în sus sau cum ți-ai fi dorit. Deci trebuia să pierzi vreo secundă să îi găseşti poziţionarea. Examinarea mi s-a părut mult mai grea decât la antrenamente.

La prima rezolvare am avut un mic “pop” din a doua mutare. Lucru care mi se întamplă foarte foarte rar, dar aşa a fost să fie. Am introdus repede la loc piesa ieşită şi am continuat rezolvarea. Am scos doar un 26.58s.

A doua rezolvare poate o regret cel mai mult. Un 24.34s care putea şi ar fi trebuit să fie lejer un sub 20s…dar am pierdut foarte mult la OLL şi PLL. Au fost foarte simple din câte ţin minte.

44.36s a treia rezolvare. Mulţi ar crede că a fost un pop. Nu. Am confundat OLL-ul…tot de emoţii probabil şi practic mi-am amestecat cubul printr-o mutare aiurea şi a trebuit să o iau de la început :D. Deja îmi făceam griji. Încă nu bătusem recordul vechi şi timpii erau departe de cei obişnuiţi.

La rezolvarea a 4-a m-am dus deci foarte relaxat şi am zis că timpii pe care îi doream la început nu mai pot fi atinşi, deci nu mai am ce pierde. Aşa că mi-am propus să încep calm şi să mă mişc încet, fără grabă. Asta am şi făcut şi rezultatul a fost unul normal pentru mine 21.72s care m-a liniştit.

La ultima rezolvare eram deja indiferent. Aşa că am scos un 25.84…tot destul de slab, dar irelevant. Ştiam că îmi va ieşi o medie de vreo 25-26s.

Aşa că rezultatul a fost 25.59s medie. Record naţional momentan atât ca medie, dar şi ca rezolvare unică, 21.72s. Recorduri de care sunt mândru. Mă bucur că mă aflu în situaţia asta şi pe deoparte consider că meritam să fiu măcar o dată aici, pentru tot efortul pe care l-am depus în speedcubing. Oricum, recordurile sunt suficient de mari ca să aibă şi alţii plăcerea să le bată şi să fie primii la un moment dat. Sunt conştient că în curând: o săptămână, o lună, un an el va fi bătut, probabil de altcineva, şi mulţi cuberi români vor apărea, cu mai mult timp pentru antrenamente şi poate şi mai multă pasiune.

După probe mi-am reluat plimbările prin sală, iar pe la ora 14:15 au venit la mine Ben şi Arnaud să construim mozaicul. Aproape că uitasem de proba aceasta. Am mers la cele 250 de cuburi care ne aşteptau şi am început să lucrăm la “Joker”. Arnaud van Galen avea între timp şi proba lui de cub, deci la un moment dat am rămas doar 2 să lucrăm la mozaic, dar am primit timp bonus la sfârşit. Mozaicul, părerea mea a fost printre cele mai bune şi dificile din toată competiţia. La final toată lumea venea să îşi facă poze cu el.

Construind Mozaicul “Joker”

Construind Mozaicul “Joker”

 Joker

Joker

Restul zilei de sâmbătă s-a desfăşurat în mod normal. Personal am petrecut destul de mult timp cu Olivér, care a fost foarte de treabă şi căruia i-am ţinut de urât la vânzarea de stickere. Întoarcerea la hotel a fost cu autocarul, seara pe la ora 18. Sâmbătă probele au fost până la ora 20 din câte ţin minte.

Un tip cu tatuaje la intrarea în sală

Un tip cu tatuaje la intrarea în sală

Am fost să mănânc, după care înapoi la youth hostel, tabăra centrală a tuturor. De data aceasta la ora 21 locul era mult mai populat decât cu o seară înainte şi m-am ataşat destul de repede grupului american în holul hotelului. Cantina era plină de cuburi. În seara asta am avut ocazia să discut cu Ron van Bruchem – cel care deţine speedcubing.com şi e practic capul WCA. Am intrat în vorbă cu el atunci când l-am prins într-o mică pauză. A fost extraordinar de plăcut să fiu luat deoparte de el şi să mă observ că are interes să vorbească cu mine, să îmi pună diverse întrebări şi să fie atât de prietenos, când eu doar voiam să îl salut. Am discutat cu el despre speedcubing-ul din România şi din câte mi-am dat seama i-am făcut o impresie destul de bună. A fost foarte încântat când am adus vorba de organizarea unei competiţii la noi. M-a încurajat. Aceasta a fost una dintre cele mai importante întâlniri pe care le-am avut.

Un alt lucru interesant a fost că în aceeaşi seară am aflat că toţi concurenţii primesc cadoul de participare care trebuia ridicat de la intrare (o geantă, tricou, un rubik 360, pix şi insignă), lucruri de care habar n-aveam, aşa că mi-a zis să verific a doua zi, dacă nu să mă duc la el.